2003 Toyota RAV-4 VIN JTEHH20V506099443

Toyota RAV-4 din anunț a ieșit din fabrică în 2003. Exteriorul este argintiu. Descrierea spune cum se prezintă mașina acum, nu prin ce a trecut.

Motorul indicat este unul pe benzină de 2,0 litri. Ca transmisie, este trecută o cutie de viteze automată.

Vânzătorul declară un rulaj de 250.000 km. Contorul de bord poate fi modificat fără urme vizibile, de aceea au greutate valorile notate la revizii și la inspecțiile tehnice periodice. Un salt nefiresc între două citiri ale kilometrajului ridică întrebări concrete pentru vânzător.

Istoricul cuprinde câți proprietari a avut o mașină, când a fost la service, ce lucrări a primit și dacă a fost implicată în accidente. Pe lângă accidente, verificarea poate arăta dacă mașina a fost dată în urmărire ca furată sau dacă asupra ei există un gaj ori un leasing în derulare. O mașină care a lucrat ca taxi, la o firmă de închirieri sau în flota unei companii are alt tip de uzură decât una condusă de un singur proprietar. Datele despre o mașină sunt împrăștiate între registre oficiale, service-uri, asigurători și dealeri, așa că rareori se găsesc toate la un loc.

O cutie automată care smucește, întârzie la plecarea de pe loc sau face zgomote are nevoie de diagnoză înainte de orice decizie. Un carnet de service completat la zi spune despre motor mai mult decât orice descriere din anunț.

Reparațiile de caroserie bine făcute sunt greu de observat cu ochiul liber, însă evidențele asigurătorilor și facturile atelierelor le pot scoate la iveală.

Codul VIN, cunoscut și ca serie de șasiu, este atribuit de producător și nu se repetă la niciun alt vehicul. Istoricul se caută după VIN tocmai pentru că, spre deosebire de numărul de înmatriculare, codul nu se schimbă niciodată. Un VIN care diferă între documente și mașină, sau unul cu urme de retușare, este un motiv suficient pentru a nu merge mai departe.

Dacă datele există, un raport după VIN adună valorile de kilometraj, daunele raportate și eventuale semnalări de furt. Starea actuală a mașinii nu apare în niciun act: jocurile din direcție și coroziunea se văd de dedesubt, iar zgomotele din transmisie se aud la drumul de probă. Golurile din evidențe nu dovedesc probleme, dar nici nu garantează că totul a fost în regulă. Verificarea tehnică e bine să fie făcută de un mecanic independent sau într-un service ales de cumpărător, nu recomandat de vânzător.

Istoricul după VIN și părerea unui mecanic se completează: primul arată trecutul, a doua starea actuală. Ordinea care economisește timp este simplă: istoricul întâi, apoi vizionarea și mecanicul, iar decizia la urmă. Mai bine o mașină respinsă după verificare decât una cumpărată pe încredere și reparată apoi ani la rând.